2010. decembrie 28, 2009

Pana acum mi-am facut planuri pentru anul ce urmeaza doar in gand. Acest lucru imi oferea mie posibilitatea sa le fac pierdute la putin timp dupa aceea. Anul acesta, vreau sa fie diferit. Mi-am propus ca anul viitor sa recitesc acest post si sa am o confruntare cu mine. Ce imi doresc eu de la anul 2010?
> vreau sa iau bacalaureatul cu note mari
> vreau sa intru la o facultate de stat
> vreau sa merg in Grecia in vacanta de vara
> vreau ca relatia dintre ai mei si mine sa ramana la fel
> vreau sa il conving pe tata ca sunt suficient de responsabila sa conduc masina lui
> vreau sa rad cat mai mult
> vreau sa fie toate bine
E o lista scurta, dar destul de cuprinzatoare. Sunt probabil dorinte care imi vor parea puerile dupa ce timpul va fi trecut. In momentul de fata insa, reprezinta totul pentru mine. Stiu ca ma asteapta multe lucruri dincolo de muntele pe care eu l-am numit “bacalaureat”. Nu va puteti imagina cat imi doresc sa se termine scoala, si implicit sa dau examenul si admiterea. Pana una alta, ma duc sa imi scriu la meditatii. Trebuie sa si invat. Inca 6 luni si gata. Dumnezeule, mi se pare o eternitate! Dar o sa fie bine. Trebuie sa fie bine. Iar am intrat in panica. Nu sunteti curiosi cum vor arata posturile mele cu o saptamana inainte de inceperea bacalaureatului? Nici nu vreau sa ma gandesc. Pana una alta, va urez un an nou fericit, plin de bucurii, in care toate dorintele sa vi se implineasca! Hai cu 2010!
PS: Sunt singura care este absolut socata de plecarea lui Dan Petrescu de la Unirea Urziceni? Mi-e frica de ce o sa se intample cu echipa acum. Au fost o unitate, iar acum cea mai importanta veriga a plecat in seria a 12-a din Rusia. Tocmai cand aveau meci cu Liverpool? Nu am sa il inteleg niciodata.

Vacanta. decembrie 23, 2009

Sincer, nu credeam ca vacanta asta o sa imi aduca ceva nou in viata. O vedeam ca pe o perioada in care poate imi vor trece cearcanele si in care o sa dorm mai mult decat de obicei. Si ma gandeam ca o sa pun si cateva kilograme, avand in vedere ca sarbatorile aduc cu sine si multa mancare in fata careia rezist cu mare greutate. Bine, recunosc. Nu rezist deloc in fata ei. Ce s-a intamplat insa? Mi-a revenit zambetul, buna dispozitie, pofta de viata. Si totul doar pentru ca am avut timp suficient pentru a-mi pune gandurile in ordine, pentru a ma linisti si pentru a realiza ca totul va fi bine. Nu trebuie sa imi plang de mila, caci am tot ceea ce imi doresc. Daca ma plang pentru un examen prin care trec toti, ce o sa fac atunci cand am sa intampin adevarate probleme? Nici nu vreau sa ma gandesc. Astfel ca, mi-am promis ca nu am sa ma mai panichez si am sa vad partea plina a paharului, in loc sa ma concentrez complet absurd asupra celei goale.
Trebuie sa recunosc ca mi-au lipsit zilele in care sa ma trezesc tarziu si sa stau. Caci, asa cum spune o persoana foarte draga mie: “cel mai bun stat este statul degeaba“. Iar acum trag aer in piept. Miroase a timp liber, a zapada, a sarbatori, a fericire, a cadouri. Este perioada in care lumea devine mai ingaduitoare, mai fericita. Ma gandesc cu optimism la anul care urmeaza si il vad ca pe unul in care imi voi testa limitele. Reclama de la Coca-Cola mi-a devenit iar simpatica, zapada nu ma mai deranjeaza, ba din contra, imi place efectul ei asupra oamenilor de toate varstele. Pot sa spun din toata inima ca simt ca au venit sarbatorile. Altfel ma uit acum la brad si la luminitele din oras si din casa. Altfel ma uit la viitorul meu.

Monden.info decembrie 22, 2009

Particip foarte rar la concursuri, insa m-am gandit ca acum, in preajma sarbatorilor, as putea fi vizitata de noroc, si deci castiga un iPod Shuffle. Ma numar printre cititorii fideli ai site-ului Monden.info, desi sunt retinuta in comentarii. Pot sa spun ca ii citesc din umbra. Si fac aceasta de ceva timp, inca de cand am reusit sa imi dau eu seama care este treaba cu Internetul, muzica si artistii. Pe vremea aceea, Monden.info nu avea profit. Era un blog, ca oricare altul, cu oameni dispusi sa munceasca fara a primi nimic material in schimb. Oameni care au decis sa ne faca noua viata mai usoara. Cum usoara? Cred ca majoritatea dintre noi avem sursele noastre care ne tin la curent cu lumea mondena, fie de aici, fie din State. Si sunt multe. Foarte multe. Monden.info reuseste sa iti faca un rezumat al acestora, astfel scutindu-te pe tine de foarte mult timp pierdut in fata calculatorului. Time is money, isn’t it?
Ce nu v-a placut?
Lansarea unei melodii, lansarea unui videoclip este facuta cu foarte mult obiectivism. Si ce e prea mult, strica. Mi-as dori ca editorii sa isi exprime mai des opinia referitoare la articolul pe care il publica, chiar daca aceasta nu este una pozitiva. Pentru mine nu este suficienta o propozitie simpla, plasata la sfarsitul articolului. Citesc Monden.info de foarte mult timp si simt ca in ultimele luni (de cand au fost cumparati), sunt un pic mai retrasi atunci cand vine vorba de acest lucru. Sper sa nu gresesc, dar parca erau un pic altfel la inceput.
Ce v-a atras cel mai mult atentia?
Am scris pe diferite site-uri, de pe urma carora nu am castigat nimic altceva decat experienta. Cat m-a ajutat, asta nu stiu. Orice inceput este greu, iar faptul ca au mers inainte in ciuda vizualizarilor putine, a comentariilor rare si au ajuns unde sunt acum, nu este decat un model de urmat pentru aceia care se gandesc ca nu au nicio sansa sa fie cunoscuti.
Care credeti ca este punctul forte Monden.info?
Monden.info nu s-a transformat intr-un site de barfa si de scandal. Acum, ati putea spune ca am intrat putin in opozitie cu acel obiectivism pe care il blamam la prima intrebare. Nu imi doresc ca editorii sa isi exprime opinia detaliata asupra vietii artistului, ci asupra produsului scos de acesta. Iar atunci cand vine vorba despre aceasta, nu am de ce sa ma plang. Sunt adevarati profesionisti din acest punct de vedere, caci stiu sa stea departe de viata privata a celor pe care ii prezinta pe site. Tind sa cred ca acesta este si motivul pentru care majoritatea artistilor de la noi din tara au ajuns sa fie atat de apropiati de editori.
La ce capitole sa mai lucram?
Trebuie sa fiti putin mai agresivi. Orice “incepator” culege vestile de pe site-ul vostru fara a preciza sursa, ca deh! e greu sa dai un link la sfarsitul unui articol. Lumea online-ului nu se va schimba niciodata, iar ceea ce vine din urma este si mai de temut decat cei ce sunt acum aici. Si ce daca trebuie sa va personalizati pozele? Cel putin nu profita nicio alta lichea de pe urma muncii voastre.
La ce subiecte sa nu renuntam si ce sa abordam in plus?
Mi-as dori sa promovati artistii care nu au sansa sa ajunga la radio ori sa apara la televizor. Ma refer la cei underground. Cunosc numerosi oameni foarte talentati, care nu au resursele necesare pentru a fi cunoscuti. Voi aveti puterea! Sunteti cititi zilnic de un numar foarte mare de oameni. De curiozitate, ascultati aceasta piesa. Am incercat sa il promovez pe Chris, in locurile in care am scris, insa fara succes. Putini vizitatori, putine comentarii. Ca el, sunt multi. Insa care sunt sansele lui sa ajunga cunoscut in Romania, unde Inna detine controlul radioului, iar piesele house apar ca ciupercile dupa ploaie?
Cum ati ajuns sa ne cititi?
Stiti cum este sa ai Internet pentru prima data? Vrei sa citesti tot, vrei sa nu mai mananci, vrei sa nu mai adormi. Este fascinant! Am ajuns la voi datorita Google-ului. Sincer, nu mai stiu ce anume am dorit sa caut, insa am avut norocul sa ma “impiedic” de voi. Pe vremea aceea, tin minte ca o aveati in echipa pe Ada (sper ca nu i-am gresit numele), care intre timp a decis sa faca altceva. Imi placea mult de tot cum scria. Astfel, am ramas conectata cu intreg fenomenul. Mi-ar face placere sa o revad pe aceasta pe Monden.info, insa nu stiu daca este posibil acest lucru.
Inchei aici. Fie ca cel mai bun sa castige. Nu o sa ma supar daca nu sunt eu aceea. Cu siguranta am sa imi fac curaj si am sa particip si la alte concursuri de acest gen. Multumesc pentru oportunitate. Sarbatori fericite!
Articolul a fost scris pentru acest concurs. Credit poza, evident ca Monden.info.
The end.

Zale. decembrie 20, 2009

Si am inceput saptamana in care o sa o ascult incontinuu. Desi nu este in spiritul sarbatorilor, sper sa va placa. Enjoy!

Sarbatori. decembrie 13, 2009

Desi nu ma mai bucur atat de sarbatorile astea si am impresia ca au atins un nou apogeu negativ din acest punct de vedere, nu pot sa raman pasibila la ceea ce se intampla in jurul nostru. Mi se pare mie sau acum, in preajma sarbatorilor, lumea devine mai buna, mai ingaduitoare, mai linistita, mai recunoscatoare pentru ceea ce are? Centrul Bucurestiului este full, nu ai unde sa pui arunci un ac, insa ce observ eu este ca lipseste acea nesimtire tipica pentru locurile aglomerate. Ciudat, zau asa! Ce am mai observat eu? Bucuria copiilor. E suficient sa te uiti in ochii lor mari, plini de speranta, ca doar mai e putin si Mosul va veni cu cadourile lor. Nu ii invidiez, ba din contra. Ma bucur pentru ei, caci sa fii cuprins de astfel de sentimente in aceasta perioada, inseamna sa ai o copilarie frumoasa, de care iti vei aminti peste ani.
Si ce daca Mosul nu mai vine si la mine? Si ce daca mi se pare ca bradul se impodobeste degeaba? Si ce daca nu mai vad rostul unor sarbatori? Trebuie sa vad partea plina a paharului. A venit vacanta de iarna, au aparut primii fulgi de nea si pot sa dorm si eu ca omul timp de trei saptamani. Una peste alta, sunt recunoascatoare pentru ele, chiar daca le vad doar ca pe o gura de aer proaspata. Apropo, sunt singura careia ii vine sa inchida televizorul atunci cand apare reclama de la Coca-Cola? “Vin, sarbatorile vin, sarbatorile vin“. Pana si la film o vad. Oameni cruzi, ce mai. Chiar nu trebuie sa mi se aminteasca atat de des de faptul ca timpul trece repede repede.
Vacanta de iarna placuta tuturor!

De ce. decembrie 11, 2009

Razzor mi-a pus intr-un post anterior o intrebare foarte buna: de ce invat atat de mult? Tu ai vrut ceva detaliat. Vreau mai intai sa ma fac inteleasa. Nu invat in cantitati mari, dar imi place sa cred ca invat la momentul potrivit, astfel ca intervin si frustrarile. E oarecum logic, caci odata ce stii ca nu ai invatat, nu are rost sa te mai enervezi pe o nota sau mai stiu eu pe ce. Eu sunt genul acela de elev care sta linistita la ore, isi scrie la alte materii, insa atunci cand vine vorba de ascultat/teste/teze, isi invata. Atunci da. De ce invat? Nu stiu cand o sa am nevoie de media de la liceu. Facultatile isi schimba aproape in fiecare an modalitatea de intrare. Mi-e teama ca dintr-un anumit motiv sau altul, as putea ramana fara loc din cauza unor greseli minore. Invat pentru ca vine bacul acela care imi sta pur si simplu pe creier si imi da cosmaruri. Nu e cine stie ce examen, iar acest lucru o sa il inteleg. Dar dupa ce il dau si dupa ce trec prin toate crizele de pe aceasta lume. Oricum, norocul este de partea mea, caci anul acesta s-a simplificat enorm examenul. Cateodata stau si ma intreb oare cum m-as fi comportat daca aveam de dat 7 probe, si nu 3. Gandul acesta ma linisteste. Temporar insa.
Si, asa cum a zis si AXN, invat pentru ca vreau sa devin profesoara. Nu vreau sa fiu una slaba. Trebuie sa ai cate ceva din toate, nu trebuie sa iti stii doar propria ta materie. Si ultimul motiv pentru care mai invat este acela ca mi-a intrat in reflex. Da, invatatul este precum spalatul pe dinti. Nu stiu daca ma fac prea bine inteleasa, dar am remuscari si nu ma simt bine stiind ca ma asteapta urmatoarea zi un test iar eu nu stiu nimic la el. In generala eram bantuita de acest sentiment. Acum, el vine cam rar pe la mine, dar in momentele bune si grele. Recunosc, la liceu am lasat-o mai moale, datorita faptului ca toti din jurul meu au lasat-o. Mai moale inseamna insa tot mult. Mai ales acum. Probabil ca peste ani am sa spun ca am invatat degeaba. Aud acest lucru peste tot, mai ales de la aceia care sunt la facultate. Daca asa e, asta nu mai stiu.
Am o intrebare acum, deloc legata de subiect. RCA-ul se face pe persoana sau pe masina? Faptul real: tata are masina. Daca eu vreau sa o conduc, am nevoie sa imi fac asigurare si eu? Daca fac accident si arat asigurarea pe care si-a facut-o tata, conteaza? Mare dezbatere pe acest subiect la mine in familie. Mama vs tata. Eu sunt impartiala.

Suficient. decembrie 7, 2009

M-am saturat de tot. Unde e spiritul sarbatorilor? Si ce zic eu de el? Unde e bunatatea oamenilor? M-am saturat pana peste cap sa muncesc incontinuu pentru “mine”, pentru ca un altul care se crede mult prea tare si mult prea mare sa imi spulbere orice forma de incredere si sa imi adauge la sarcini si materia lui. Chiar nimeni nu intelege ca nu suntem roboti? Pur si simplu, nu pot. Nu mai pot. E atat de greu ca din cand in cand sa primim o palma prieteneasca pe spate si sa ni se spuna “bravo” sau “o sa fie bine”? Presupun ca e mai usor sa calci in picioare decat sa mangai. Trei ani de zile am fost pe la tot felul de concursuri de limba latina. Inca de atunci imi spuneau ai mei ca fac munca inutila si ca eforturile mele vor fi egale cu zero. Nu am vrut sa ii cred. Mi-a placut sa cred ca imi vor fi intoarse eforturile candva. Ajunsa acum, in clasa a 12-a, mi-am reorganizat prioritatile, iar cum latina s-a scos de la bacalaureat, nu s-a aflat pe lista mea. Si asa bogata si stufoasa, a ramas pe dinafara. Dar se pare ca un profesor uita repede cat castig a avut de pe urma ta. M-am saturat pana peste cap de astfel de oameni, care nu isi dau seama cat pot sa influenteze, si nu intr-un mod pozitiv, viata cuiva.
Sistemul asta de invatamant este plin de astfel de oameni, carora nu le pasa daca tu iti dai sufletul si te gandesti la un viitor pentru tine. Pentru ei conteaza doar ei materia lor stupida. Memorie sa ai. Si multe pastile de cap. Si lacrimi. De ce vin eu aproape in fiecare zi dupa 12 sau chiar mai multe ore, acasa? Cad lata si nu stiu de ce anume sa ma apuc in weekend prima data. Pentru ca am ajuns sa imi dau cu presupusul in legatura cu vremea de afara si sa astept weekendul nu pentru o iesire, ci pentru o oportunitate de somn pana la ora 10. Din astfel de bucurii ma hranesc eu acum. Astea si cele in care imi mai spune o profesoara de meditatii un “bravo”. E jenant cum astfel de momente reusesc sa imi aduca un zambet pe fata. Vreau sa vina vacanta asta mai repede. Simt ca ma sufoc si ca resursele nu mai exista. Salve!

Mosul. decembrie 6, 2009

In momentul acesta traiesc sentimente confuze. Imi amintesc cat de fericita eram in dimineata zilei de 6 decembrie atunci cand eram mica. Emotiile pe care le traiam in timp ce ma ducea in holul apartamentului pentru a vedea ce mi-a lasat mosul in ghetele facute cu crema cu o zi inainte, ca doar nu puteam sa il intampin pe mosu’ cu ghetele murdare. Asa ceva nu se facea! Cum nu putea sa il intampin doar cu o singura pereche de ghete. Ma bucuram pentru fiecare bomboana lasata de ai mei acolo si o pretuiam de parca era cea mai scumpa bijuterie de pe pamant. Eram fericita, ca mosul nu m-a uitat si a venit si anul acela la mine, desi poate nu fusesem cea mai cuminte. Mi-era teama sa cobor din pat uneori, gandindu-ma ca mi-a fost lasata acolo o nuia. Ce aveam eu sa le spun colegilor de clasa? Ma faceam de rusine, caci toti aveau sa afle ca eu nu am fost fata cuminte.
Mi-e atat de dor! Vreau iar sa traiesc astfel de momente. Cred ca nu vor putea niciodata fi egalate cu nimic. Imi povestesc si acum ai mei cum faceam ochii mari la brad si cum nu mai vroiam sa adorm de teama ca el sa nu dispara cu tot cu cadourile mele. Eram copil. Iar aceasta venea alaturi de sarbatori frumoase, la care te poti uita in spate si poti spune ca ai mai dori sa te bucuri de ele macar o data. Astazi, nu mai simt nimic. M-am trezit ca in oricare zi, cu gandul la teme si faptul ca am teza maine la o materie la care nu am invatat de la inceputul anului. M-am dus la ghete si am vazut ca mi-a lasat tata bani. Nu m-a mirat si nici nu m-a cuprins o explozie de fericire. A fost banal. Lucrurile nu mai sunt ceea ce erau inainte. Uitam sa ne bucuram pe masura ce crestem. Sarbatorile au inceput sa se stinga din importanta lor. Cel putin pentru mine.

Zambeste. decembrie 5, 2009

Pentru ca a reusit sa imi aduca un zambet larg pe fata.

Observatii. noiembrie 28, 2009

Urmeaza patru zile libere, pe care eu nu pot sa le numesc asa.
Dupa o anumita varsta iti este oarecum exclus sa fii singur in aceasta lume, caci oriunde intorci capul vezi cupluri care mai de care mai fericite, care nu fac decat sa iti puna sare pe rana.
Scoala a devenit pentru mine un impediment.
Nu mai pot sa suport luminitele, brazii si nici reclamele cu si despre Craciun. Ma fac sa devin nervoasa, pentru ca imi dau seama ca mai am foarte putin pana la bac si admitere.
Ascult incontinuu “Colt de suflet”, cantata de Andra.
Desi sunt consienta ca am atat de multe de facut, nu mai ma pot convinge sa ma deplasez de la calculator si sa fac ceva util cu timpul meu.
M-am scutit de la sport, deci nu o sa mai am zile de marti terifiante. Trebuie sa recunosc, m-a invins frica de a sari peste lada.
Am observat ca persoanele care ocupa functii neimportante intr-o institutie sunt de obicei cele mai arogante.
Greva de la metrou mi-a adus aminte ca exista si mersul pe jos.
Am realizat ca pe langa problema invatatului exista si cea a scrisului meu incet. Trebuie acum sa lucrez sa scriu rapid si frumos, nu ca inainte. Super! Asta imi mai lipsea.
Serialele mele favorite iau pauze mari, lasandu-ma fara o activitate pe care eu o consideram de-a dreptul fascinanta.
Inca nu stiu ce o sa fac de Revelion si am impresia ca toata populatia are, spre deosebire de mine, un program bine stabilit pentru aceasta ocazie.
Am inceput sa imi fac un obicei din a vorbi cu ai mei in fiecare zi.
De fiecare data cand ma gandesc la absolvire aproape ca imi vine sa plang.
Am vise din ce in ce mai ciudate in fiecare seara.
Simt nevoia sa conduc, iar in momentul in care o fac parca nu mai exista nicio problema pe lumea asta. Sunt doar eu si masina.
Ma gandesc din ce in ce mai des la faptul ca se termina liceul. La inceputul clasei a 9-a, daca imi spunea cineva ca o sa imi para rau, cred ca nici nu il bagam in seama. Tin minte ca in prima saptamana veneam atat de suparata acasa, incat incercam sa imi conving parintii sa ma mute, pentru ca mie nu imi place. Si iata-ma acum, incercand sa ma stapanesc ori de cate ori aud la ora de muzica “Ani de liceu” sau cand mai prind pe la televizor “High School Musical 3″.
Nu am incredere in oameni. Nu stiu cum imi voi face prieteni noi din moment ce cred ca aproape toti spun minciuni.
Ma duc totusi sa mananc.